Noul tu. Vechea eu.

Tu esti cel nou.

Tu reprezinti noua mea vara, noul meu zambet.

Datorita tie acum nu mai sunt rigida si invat sa sper din nou.

Tu esti cel caruia ii plac inimioarele alea stupide si roz de pe messenger, doar pentru ca le pun eu.

Tu niciodata nu te plangi pentru ca sunt prost dispusa si spui ca unghiile mele mici si negre sunt frumoase.

Tu alergi cu mine pe strada si ma tii de mana chiar daca ma stramb si sunt nemultumita de tot ce ma inconjoara.

Tu faci planuri pentru amandoi, desi eu iti spun mereu sa nu visam prea mult.

Tie iti pasa, chiar daca nu ma innebunesti cu cuvinte dulci asa cum faceau altii… chiar daca nu esti mereu langa mine…chiar daca uneori ma gandesc la altceva, sau la altcineva!

Tu ma tineai in brate la concert, desi eu priveam in gol si ma gandeam ca e iarasi mai.. la fel ca anul trecut in timpul asta!

Tu imi zambesti mereu, tu ma suni mereu, tu nu uiti niciodata de mesajul cu “buna dimineata”, tu esti ca mine, iar de tine ma sperii.. si ma indragostesc incet..

 

Drugs..

Picasem intr-o stare latenta.. Minutele se invarteau abstact in jurul meu si nu mai imi dadeam seama cat e ceasul.Priveam pierduta in gol, apoi la frunzele unei salcii.Mi se parea ca danseaza.Era un sentiment ciudat, contrar tuturor celorlalte pe care le simteam.Mainile imi tremurau terifiant dar totusi mai trageam un fum.Gustul ala necacios imi blocase saliva si oricat incercam sa mai inghit, nu puteam.Dar senzatia era unica, vroiam mai mult, si mai mult. Ajunsesem o drogata.Parasisem sfera realului si limitele impuse de corpul meu ce incepuse sa o ia razna.

O priveam pe ea..pe aceeasi ea despre care sunt toate postarile mele si cu care impart totul. Radea alaturi de mine. Nu isi dadea seama de ce are un zambet tampit pe fata, dar parea sa nu ii pese.Ne tineam de mana si stateam intinse pe iarba.Vantul adia usor, dar imi era cald…Simteam ca innebunesc de sete si ca nu e nimeni acolo care sa ma ajute.Eu singura nu eram capabila sa misc un deget, caci cadeam, cadeam in abis.

Incerc sa ma ridic. Ea se uita la mine si imi spune ca nu poate. O incurajez spunandu-i ca situatia e sub control.In momentul in care imi fortez muschii la cel mai mic efort, pic precum o frunza fara viata.

Deliram..

Urmeaza sentimentul de panica.Vazand-o ca plange, inima mea ce batea mult prea repede, se sperie..Imi dau seama ca exagerasem doza si ca ne e rau. Nu eram in stare sa am grija de ea, iar asta cred ca ma durea mai mult decat ce simteam eu atunci.Era vina mea..

Dupa un timp, senzatia de extraz trece.. nu mai puteam sa vorbesc, sa ma misc, sa ma apar.

M.plecase..

Eu ramasesem singura .. zaceam in pat. Brusc, toate partile corpului incep sa ma doara.Imi amortisera mainile, picioarele.Imi venea sa plang de durere, sau poate chiar plangeam.Eram inconstienta.Simteam doar frica…Eram sigura ca e momentul in care eu, daca nu mor din cauza cantitatii de iarba, mor din cauza panicii. Reusisem sa imi ies parca din trup si sa ma privesc cum ma tarasc, fara vlaga, dintr-o parte a patului in alta, incercand sa tip dupa ajutor, dar nereusind sa scot un sunet. Propozitiile mele nu mai aveau niciun sens si abia daca aveau vreo intensitate sonora.

Deliram..

Extazul, panica, durerea,starea de inconstienta,toate au trecut in cele din urma.. Imi ramasese acelasi zambet tampit pe care il avea si M. pe fata inca de la inceput.Si senzatia de sete..Dar nu mai puteam sa beau nimic, nici macar sa ma misc.. Cred ca au trecut minute in sir fara ca eu macar sa clipesc..

Dar am scapat si de asta.. pana la urma..

 

Visare

Ne desparteau 11 minute..Dupa calculele mele, intarziasem deja destul. Un an.. nu e putin timp.Cele cateva minute ramase treceau ca secolele.Cred ca se facuse o ora de cand asteptam cu bagajele in usa de la iesire, uitandu-ma cu ochii mari la fiecare gara, la fiecare om, la fiecare picatura de ploaie care pica pe geamul murdar.Nu mai aveam rabdare.Tocmai eu, care invatasem sa nu mai cred in oameni, speram ca un copil la vederea luminii calauzitoare, la intalnirea cu el..

Trenul opreste. Imi tarasc bocancii grei pe scarile inguste, imi arunc rucsacul pe peron si.. nu zaresc nimic! Era gol… si vantul batea puternic. Parul imi era prea ravasit ca sa il mai pot aranja, eram uda si zgribulita.Imi cautam sufletul care fugise..ma intrebam unde e.. de ce sunt singura?

Incercam sa gandesc rational. Sa ii gasesc o scuza, un motiv plauzibil pentru care nu venise.Dar nu reuseam.. mersesem o zi ca sa ajung la el, asteptasem cateva secole, visasem in fiecare noapte clipa… si acum.. eram doar eu.Eu si restul lumii.. din care el, in mod ciudat si subit, nu facea parte.

Imi aprind prima tigara din acea dimineata si ma indrept spre faleza.Ploaia ma linistea, marea ma chema, nisipul ud parca se urca pe bocancii mei murdari ,iar valurile imi spalau visele,culorile,imaginea.

Ma plimbam .. Nu mai eram suparata, nici macar dezamagita.Ma simteam libera,fericita ca sunt pe plaja,asteptand ca soarele sa apara.

-A…stai!

Ma opresc.

-Te-am cautat. Imi pare rau ca am intarziat, am avut niste probleme,nici macar nu te-am putut suna.Mi-a fost frica sa nu fi plecat.Acum, ma bucur ca esti aici..Vino la mine!

Tac.M-am blocat.

Trecusera deja 2 zile de cand eram acolo.De data asta nu mai eram singura.Eram amandoi.Fiecare dimineata o petreceam in curte (stateam la o casuta mica langa plaja, de unde puteam auzi marea), servind o cafea tare si dulce, cu rom, si o tigara fumata lent, in timp ce el ma tinea in brate,povestindu-mi ce facuse in timpul in care fusese fara mine.Eu il ascultam mereu atenta, caci imi placea sa il aud vorbind.

Uneori, mergeam sa vedem rasaritul.Incercam sa ma trezesc inaintea lui si sa fac cafea pentru amandoi, dar ma simtea de fiecare data cand plecam si se ridica si el.As fi vrut sa pot sa ii multumesc pentru ca imi descoperise partea sensibila,pentru ca gasea ceva bun chiar si in defectele mele suparatoare,pentru ca ma facea fericita si in final..pentru ca era ca mine.Dar ma rezumam la un zambet.Eram sigura ca intelege..

In noptile in care nu puteam sa dorm, fugeam desculta, pe plaja si ascultam marea.O simteam ca o prietena apropiata,ca pe cineva drag la care ma intorc dupa mult timp,ca o parte din mine.

El ma gasea aproape intotdeauna in acelasi loc, pe jumatate adormita, tragand plictisita dintr-o tigara pe care i-o furasem din buzunarul hanoracului, si uneori, cand nu insista sa mergem pentru ca e frig si am sa racesc, ma lua in brate si ma lasa sa stau acolo pana dimineata, pentru ca stia ca altfel nu as adormi. Eram fericita privind marea din bratele sale si ma impacam cu linistea din jurul nostru.

-A. grabeste-te ! O sa pierdem trenul.

-Hai sa nu plecam! Vreau sa ramanem aici.Nu esti fericit cu mine?

-Ba sunt.

-Atunci fa cum te rog.

-Bine. (Se uita la biletele de tren zambind.. le rupe.) Acum suntem doar noi 2.Nu o sa te mai las singura.

 

The world in our hands

Ajunsesem iar acasa.Cred ca era a 100 oara cand imi era teama sa dau ochii cu M.Speram cu disperare sa fie singura.Nu aveam chef de film,de pizza, de tv pana in zori “in familie” cum spuneau ei.Pentru ca nu mai era ea..acum erau doi.Tipul era genial prin modul de a vorbi, de a se imbraca, o captiva, o manipula, era genul de barbat caruia era imposibil sa ii rezisti.M. era fascinata.. Eu nu il suportam! Parea ca stie totul, ca planuieste totul cu strictete, ca e imposibil sa il surprinzi sau sa il convingi sa faca altfel decat cum isi propusese el.Acest mod al sau de a fi ma obosea, ma intrista, ma facea sa ma cutremur de fiecare data cand il vedeam, dar cel mai mult ma durea faptul ca ea se transformase intr-o copie fidela a lui,doar…il iubea..

Cum ajung,incepe sa imi reproseze lucruri.

-A. , uita-te la tine ! Priveste cum arati ! (Imi pune in fata o oglinda cu scopul de a-mi vedea expresia amuzata a fetei si parul ravasit).

-Mda..Sunt eu !

-Nu..nu esti tu! Tu erai alaturi de mine candva! Acum esti singura.. nu e posibil sa fi tu!

-Gresit M.! Tu nu esti tu! Tu esti intodeauna alaturi de o persoana pe care ai cunoscut-o de cateva luni si care te-a transformat total ! Tu m-ai parasit.. Si acum, am renuntat si eu!

-Nu intelegi.. Il iubesc! Dar asta nu schimba nimic. Tu te-ai izolat de mine, ti-ai facut prieteni noi,o tii din petrecere in petrecere, la cursuri ..

-Mai taci M.! Nu stii nimic.. Nu am de gand sa te ascult si nici sa ma mai cert cu tine!

-Si unde pleci acum? Vezi cat e ceasul?

-Ma duc jos sa fumez o tigara cu .. Nu conteaza cu cine!

Trantesc usa! Probabil o sa ma mai astepte o jumatate de ora si apoi o sa se culce.. O sa ne vedem maine la cursuri!

 

 

Două feţe

-Esti un demon copila ! Ai 2 fete.. Cand cred ca sunt cel mai aproape de tine, tu ma indepartezi iar si imi dau seama ca niciodata nu reusesc sa te cunosc cu adevarat. De asta imi vine sa te zdrobesc asa cum si tu faci cu mine, de asta amandoi suntem intr-o continua lupta din care niciunul nu iese invingator. Iar chiar daca as stii ca tu vei fi sfarsitul meu, o sa te trag dupa mine, pana ce amandoi vom cadea in prapastie iar privirea ta sfidatoare va disparea in cele din urma!

Tacere..

-Demonul a fost déjà decazut. S-a ridicat si e mai puternic si josnic ca niciodata..

 

 

Pentru ea..

Aceasta postare este pentru tine Madalina ! Pentru fata din banca a2a, perete, pentru cea ce si-a desenat visele cu creta colorata in parculetul oraselului nostru, pentru cea ce isi retine lacrimile de fiecare data cand ii vine sa planga, pentru cea vesela, pentru cea trista, pentru tigarile noastre,cafeaua,muzica preferata, pentru tot ceea ce impartim si ne face sa fim cele mai bune prietene de 11 ani.

-De abia astept sa plec de aici.. sa se uite numele meu, tot ceea ce las in urma..sa incep totul de la zero,fara sa ma cunoasca nimeni,fara sa imi reproseze nimeni nimic!Urasc Bucuresti-ul.. desi imi place aglomeratia ! Strazile alea infinite ma plictisesc, totul e inutil . Dar o sa fim doar noi doua..

-O sa fie mai greu la inceput dar o sa ne obisnuim.O sa ma rog de tine sa nu mergem weekendul asta acasa.. sa ramanem la nu stiu ce aiureala de petrecere din oras, o sa ne bem cafeaua in fiecare dimineata la barul “nostru”, o sa ascultam rock si o sa ne facem o gasca draguta.

-Sunt sigura ca o sa dormim ca ** in tren ! Si parca vad ca tu o sa iti faci niste prieteni din aia ciudati, pe care eu nu o sa ii suport si o sa intri in belele…iar va trebuii sa te scot din ele ! Si sa fac curatenie dupa tine..

-Eu pe tine te vad cu un tip arogant care o sa ma plictiseasca ingrozitor.Si tu o sa fii moarta dupa el pentru ca arata bine si se imbraca cool !

-Sunt sigura ca tu o sa fi prima care isi face prieten ! Si amandoi o sa faceti glume pe seama mea..Iar eu o sa tac ca de obicei. Tipul o sa fie genul de “catelus” mort dupa tine care te plictiseste ingrozitor asa ca tu o sa ai o relatie in paralel.Si o sa suferi din cauza asta, dar nu o sa renunti la relatia ta stabila .

-Stii ca nu imi plac tipii “catelusi”. O sa ma plictisesc repede, asa ca o sa caut ceva mai dinamic. Sa ma vezi pe mine in sfarsit cumintica, ar fi putin ciudat !

-Da.. Dar stii de ce imi e frica? Ca o sa dormim toata ziua si nu o sa mergem la cursuri.Parca te aud : hai la un film.. sau la cafenea! Hai mai bine la o tigara mica ! Si eu : nu nu.. pana la urma o sa ma corupi. O sa invatam ca fraierele numai in sesiune ..Pe langa asta, daca apucam cu niste fete enervante in camera, tu o sa te certi mereu cu ele. Iar eu sunt satula de cearta.. as ajunge sa disper daca nu ai inceta!

-De asta din al doilea an de facultate o sa lucram si o sa ne inchiriem o garsoniera micuta..

-Da..

                                      PS : Vise in doi.. sau doua..

 

Schimbari..

Scriu iarasi despre tine.. nu pentru ca imi esti drag , ci pentru ca esti o victima.In timp ce eu ma salvez alaturi de tine, pe tine te innec fara mila! Inima mea rece inca cerseste dragostea iubitului meu, inca viseaza , inca zace, iar tu , chip de lut, mi-o oferi fara reserve.E atat de usor sa primesti, fara sa dai nimic in schimb. De asta ma complac intr-o situatie efemera, dar care imi face bine, care ma schimba, ma protejeaza de mine insumi.

Cuvintele dulci ma scarbesc.. totusi, le accept si le raspund. Ma prefac..Dau timpul in urma cu aproape 2 ani si reiau povestea, o copiez, aproape incerc sa o imit, ca sa imi creez din nou acea fericire “vie” ce ma purta undeva departe deasupra lumii . De asta totul se repeta, cu alti actori, un alt el si o alta ea, ce incearca in zadar sa uite trecutul ce leaga 2 demoni decazuti, saraci acum, fara puterea si sacrificiul de alta data.Singuri, ei nu mai valoreaza nimic, caci erau un tot ce nu functiona individual.

Dar eu, eu sunt mai tare decat a fost celalalt demon vreodata.Eu am fost stalpul lui de sustinere si desi acum amandoi cadem in abis, eu o fac cu stil.. Daca a trebuit sa imi ingrop sentimentele, am facut-o, dar doar la suprafata.Am renuntat la singurul meu viciu constant,iar acum desi nu mai e el, imi construiesc un alt destin.

De asta pe tine te accept langa mine si te doresc numai pentru ca imi oferi ceea ce am nevoie. Esti copia perfecta a unui vis ce a apus , iar eu incerc sa-mi indrept greselile prin tine.

Nu e nimic.. si totusi e .. un dor ce ma apasa.. Dar tu visezi, iar eu ma alimentez. Amandoi oferim ceva, tu dragoste, eu pacat.Si nimic nu pare iesit din comun..

 

 

Demon

 

“De ce iti lasi visele in mana mea? Nu iti dai seama ca o sa ti le zdrobesc fara sa vreau , iar lovitura va fi atat de puternica incat tu te vei maturiza prematur? De ce naivitatea ta ma ademeneste, precum

un demon e atras de sangele cald al unei copile? Tu nu ma cunosti. Nu

stii ca nu sunt capabila sa iti ofer nici o farama de afectiune, de caldura,cauti dragostea intr-un loc unde de abia a apus.E ca si cum ai cauta noi orizonturi acolo unde e déjà numai scrum.Tu vezi in mine visare, vezi suprafata ce pare neteda, iar eu nu sunt capabila sa iti distrug idealurile, sa le arunc la pamant, asa cum altii au facut cu mine! Increderea absoluta pe care mi-o oferi ma minuneaza si ma sperie in acelasi timp. Inca nu ai aflat trecutul si nici prezentul meu.Esti ca coborat dintr-un glob de cristal in care lumea ta era perfecta, departe de trairile si dezamagirile pe care viata ti le ofera fara sa intrebe  nimic.

Si desi stiu ca povestea asta e trecatoare, o precizez pentru ca nu am mai simtit pana acum cum cineva isi daruieste visele, dorintele, intreaga fiinta, fara retineri, unei necunoscute.Pentru ca niciodata nimeni nu s-a lasat cu totul condus de mine, cu ochii inchisi, fara niciun ascunzis. De asta imi esti drag.. Tu copil nevinovat.. Tu o sa fii prada cea mai usoara pentru a-mi hrani sufletul ranit, pentru a-mi vindeca orgoliul patat.Esti intruchiparea perfecta a inocentei si iubirii, iar eu o sa te initiez in drumurile ascunse ale constiintei mele.O sa fii fermecat, intragostit si fragil. E etapa premergatoare suferintei si delirului. Acum iti ofer extazul, iti ofer bratul meu si te protejez, ca apoi sa fii dator sa-mi oferi linistea si speranta ta.Simt dorinta cu care ma vrei, vad bunatatea cu care ma invalui in acea aura ce crezi ca o detin. Iar eu am nevoie sa ti le fur, ca sa pot respira din nou. Ca sa pot sa ma refac.. “

Gandind acestea, demonul priveste inca o data fata lui calda si isi sfarseste monologul interior.

El zambeste fermecat de felul cum soarele ii straluceste in parul moale.Ii sopteste : “imi esti draga.. “

Demonul tace . Inima lui a inghetat.

 

 

 

Furie.

Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic,caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul , cu altii, in sfarsit , totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea adunata in atatea luni de dragoste, in atatea nopti petrecute impreuna, pierisera acum ca prin miracol si nu supravietuise in mine decat un intaratat orgoliu feminin si o cumplita furie impotriva mie insumi..

 

Un 24 ianuarie rece..

E 24 iubitule.. 24 ianuarie. As fi vrut sa uit data asta, asa cum ai reusit tu…Sa o petrec ca o zi normala, caci acum nu mai suntem impreuna. Dar azi nu mai sunt furioasa pe tine, desi nu ma mai iubesti, desi nu ma cauti, desi nu iti pasa ca astazi faceam un an si 8 luni de la prima noastra intalnire, de la seara concertului, de la sarutul sub focurile de artificii. Te iubesc.. inca te iubesc  si imi e greu fara tine..

Ma simt captiva intr-o colivie din care nu pot iesii.. m-ai prins, m-ai pastrat, mi-ai dat aripi sa zbor cand déjà vroiam sa raman. Cand vroiam sa raman acolo, alaturi de tine. Si chiar daca nu eram fericita cu tine, puteam invata  amandoi sa ne bucuram de nefericirea noastra.

“Putem accepta ca relatia noastra e un dezastru..si ca ne contrazicem des.. si ca abia mai dormim impreuna ! Dar ca nu putem respira unul fara celalalt. Asa am trai nefericiti impreuna…dar fericiti ca nu suntem despartiti ! “

Asta ti-as spune daca ai fi aici.. daca ti-as mai alerga prin vene…