Scriu iarasi despre tine.. nu pentru ca imi esti drag , ci pentru ca esti o victima.In timp ce eu ma salvez alaturi de tine, pe tine te innec fara mila! Inima mea rece inca cerseste dragostea iubitului meu, inca viseaza , inca zace, iar tu , chip de lut, mi-o oferi fara reserve.E atat de usor sa primesti, fara sa dai nimic in schimb. De asta ma complac intr-o situatie efemera, dar care imi face bine, care ma schimba, ma protejeaza de mine insumi.
Cuvintele dulci ma scarbesc.. totusi, le accept si le raspund. Ma prefac..Dau timpul in urma cu aproape 2 ani si reiau povestea, o copiez, aproape incerc sa o imit, ca sa imi creez din nou acea fericire “vie” ce ma purta undeva departe deasupra lumii . De asta totul se repeta, cu alti actori, un alt el si o alta ea, ce incearca in zadar sa uite trecutul ce leaga 2 demoni decazuti, saraci acum, fara puterea si sacrificiu
l de alta data.Singuri, ei nu mai valoreaza nimic, caci erau un tot ce nu functiona individual.
Dar eu, eu sunt mai tare decat a fost celalalt demon vreodata.Eu am fost stalpul lui de sustinere si desi acum amandoi cadem in abis, eu o fac cu stil.. Daca a trebuit sa imi ingrop sentimentele, am facut-o, dar doar la suprafata.Am renuntat la singurul meu viciu constant,iar acum desi nu mai e el, imi construiesc un alt destin.
De asta pe tine te accept langa mine si te doresc numai pentru ca imi oferi ceea ce am nevoie. Esti copia perfecta a unui vis ce a apus , iar eu incerc sa-mi indrept greselile prin tine.
Nu e nimic.. si totusi e .. un dor ce ma apasa.. Dar tu visezi, iar eu ma alimentez. Amandoi oferim ceva, tu dragoste, eu pacat.Si nimic nu pare iesit din comun..
